Eu fără tine ...

Și brusc am înțeles că fără tine

Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc, aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.

Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morți paltonul ți-l închei.
Cu fierea primăverii caut mierea,
Dar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am înțeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deși am fost născut, cum știi prea bine,

Ca să te apăr și-mpotriva ta!

-A.P.